Desen şi vis
Prescolari,
Adi:
Norul ca un pix lung care scrie cu picături
Iar soarele de toamnă
E ca ochiul meu de la aragaz.
Îmi place să alunec pe frunze
Ca pe patine
şi să merg cu ele ca vantul.
Andreea:
Am desenat ploaia cu picături
Ca frunzele
Păsările ca 3
Soarele cu ţepi ca ariciul
Pruna ca un melc ghemuit.
Frunza de la crizantemă
Ca o gură de crocodil.
Toamna asta e prea frig.
Viviana: iarba ca o zăpadă
Raluca: pom cu multe ramuri
Cana mea de creioane colorate
Beni
Copacul e ca un bec
Gutuia lată şi grasă
Prea acră
Norii se confundă cu cerul toamna
Adi:
Vine spre mine un nor ca o navă
Şi pe el un fluture
Şi o altă formă care pare un marinar.
Raluca
Ploua
Păsările plecau
Am luat un măr să-l duc bunicuţei mele.
Teo
Toamna nu mai are coroniţa copacului
Se desprinde
Acum copacul meu seamănă cu un turn.
Plouă cu lănţicuri de argint.
Pe masă o tavă cu fructe
Ca o barcă.
CE ESTE?
Fluturele
Uite-l zboară prin grădină
Craiul zilelor de vară
Pe o rază de lumină
Ca pe-o strună de vioară.
Cu antene răsfirate
Lunecă pe-ntreaga zare,
Aripioara lui se-zbate
Ba pe-o frunză, ba pe-o floare.
Un soldat la datorie
de Ghimus Dimitrie – Theodor
Copăcelul meu cel drag,
Eu te văd la datorie
Ca un soldăţel de plumb
Apărându-ţi frunzele
Să nu ţi le ia
Vântul şi cu ploile…
Motive eminesciene resemantizate
Mă plimbam seara când a apărut luna
Am ajuns la marginea unui lac.
Priveam în zare, tăcut şi liniştit,
Rezemat de-o salcie
Care mă ocrotea cu pletele lungi, răsfirate.
Mi-a străpuns privirea o barcă
Până a pătruns în perdeaua ceţii
Ce se lăsa peste lac.
Vintilă Vlăduţ, cls a V-a
Pustietate
Era lună plină
Fără nici un nor
Iar codrului îi era dor
De lebăda liniştită
Şi lacului îi era dor de ea, săraca.
Gerul răutăcios a răpus-o
Şi departe a dus-o.
Acum totul e pustiu.
Enache Ştefania, cls a IV a
Luceafărul meu
Valurile mării îmi zâmbesc prietenoase
Iar codrul are mănuşi verzi.
Îmi este foarte bine fiindcă simt
Că lângă mine este un înger
Care mă păzeşte şi mă îngrijeşte
Stau sub tei şi mă gândesc
Încotro să merg.
Un luceafăr îmi spune:
„Mergi către lumea ta!
Uită-te-n jur şi mereu
Vei descoperi ceva nou!
Husar Eliza-Ioana, cls a IV-a
Pentru prima dată
Păşesc pentru prima dată
În universul plantelor.
Îmi imaginez că sunt un arbore,
Sau chiar o floare gingaşă.
Simt un fior de bucurie
Aflându-mă-ntre arbori
Şi minunatele flori
Gândindu-mă doar la frumuseţea încântătoare
Şi nu-mi vine să mă mai desprind
De parcă aş fi prins rădăcini.
Am rămas surprinsă-n faţa unei flori
Atât de drăguţe!
Beatrice-Maria Ioniţă, cls a IV-a
Lângă lac
Stăteam în parc
Sub parfumul salciei
Vedeam nuferi minunaţi
O barcă ce trecea pe lângă ei
Lăsa în urmă valuri zâmbitoare.
Căzănescu Mădălina, cls a v-a
În livadă
M-am dus ieri în livadă
Şi am privit trena copacilor.
Erau plini de fundiţe albe şi roz
Îmbrăcaţi în haine de sărbătoare.
Mirosul lor îmbietor mă cheamă către basm
În lumea fericirii.
O libelulă
Aş vrea să pot fi o libelulă
Plină de viaţă
Să pot zbura printre braţele văzduhului
Să le cânt norilor şi soarelui
Cât de minunată este viaţa.
Aş vrea să fiu o libelulă
Deoarece o libelulă nu are atâtea greutăţi
Ea merge în excursie cu familia
Să exploreze toate plantele şi ciupercile gustoase.
Atunci când este plictisită scrie compuneri
Şi vede micuţele vieţuitoare în lumea lor imaginară
Merge la concursuri,
Acolo se simte în largul ei
Şi scrie tot ceea ce-şi imaginează
Simte că Dumnezeu a binecuvântat-o
Şi i-a dat acest talent.
Crede că este cea mai fericită din lume.
Irina –Maria Alexe
Sus, pe lună
Stă o zână strălucitoare
Sufletul ei e umplut
De cruntul blestem
Făcut de o vrăjitoare rea.
Plânge cu lacrimi fermecate
Ce se transformă-n crini
Că nu mai are aripi cu care să zboare
Visul ei e să poată scăpa de blestem.
Nimeni nu o poate ajuta
Doar prinţul de pe luceafăr o poate salva,
Dar cum să ajungă aici că nu ştie ce se-ntâmplă.
Norocul ei e că are alături
O stea prietenoasă.
Steaua porni spre prinţ
Şi îi povesti ce a păţit zâna blestemată.
Acest prinţ a salvat-o
Şi pe vrăjitoare a pedepsit-o.
Deodată vraja se dezlegă
Iar ei s-au retras pe viaţă
Pe fermecătorul luceafăr.
Prietenii poetului
Poetul se plimbă prin dumbravă
Se joacă cu păsărelele.
Iar celelalte din cuiburi privesc
La graţioasele lebede
Care sunt înconjurate de nuferii sfioşi.
Salcia din locul pur
Pare o zână tristă
Pentru că n-are alături
Un prieten cu care să stea de vorbă.
Norii pufoşi dansează fericiţi
Pe cerul albastru şi senin
Şi florile de tei au un parfum îmbietor.
Fluturii se rotesc în cercuri tot mai pufoase
Iar iepuraşii se pitesc
În tufişuri.
Eliza-Maria Pascu, cls a VI-a
O seară de vis
Luceafărul emanând scântei
Veghează asupra unei fete
Ce stă sub tei şi se-oglindeşte
În faţa lunii ce veşnic străluceşte.
Luminează cu razele ei calde bătrânul izvor
Unde-i place să viseze-ncetişor.
Seara o prinde-n vraja ei cu stelele de aur
Purtând-o în zbor spre castelul de cristal
Înconjurată de apa unui lac sur
Din luminişul pădurii păzite de-un şacal.
Şi zburând spre castelul fermecat
Şacalul se transformă-n împărat.
Beatrice-Andreea Cismaru, cls a VI, Răzvad
În pădurea de argint
Dor de Eminescu
În pădurea de argint
Lângă salcia pletoasă m-am aşezat.
Am adormit
Şi am visat
Că stăteam lângă izvoare
Pe iarba verde şi moale,
Pe apa călduţă şi cristalină
Se plimbau lebede cu aripi ridicate
Iar lângă ele se zăreau
Nuferi veseli.
Trestia înaltă se oglindea,
Dintr-un arbore înalt
Flori parfumate cad.
O lacrimă plină de fericire
Cade pe un crin.
Ramurile înalte ale copacilor
Cuprind toată pădurea.
Diana-Elena Eremia
Amintirea lui Eminescu
Lângă lac,
Admiram soarele strălucitor,
Nuferi plutind pe apă.
Florile de tei mă îmbiau, din adâncul pădurii
Răsuna sunet de corn.
Am luat în braţe
Iepuraşul cu care mă jucam.
Când am ajuns,
Într-un copac
Am văzut un băieţandru cocoţat.
A coborât din copac
Şi la lac m-a dus.
Lângă salcie ne-am aşezat.
Păsările jucăuşe
Ne încântau cu triluri.
Ne-am amintit de Eminescu, fiind ca noi, copil.
În pădure
În pădurea liniştii
Stăteam lângă salcie.
Izvorul şuierând,
Păsările cântând
Ascultam.
Soarele strălucea
Inima mi-o încălzea.
Dar deodată
Din tufişuri se auzea ceva,
Oare cine era?
Deodată a ieşit un iepuraş
Cu chef de joacă
Şi ce mic era...
M-am jucat cu el
Până ce luna a răsărit
Şi atunci spre casă
M-am grăbit!
Luciana Negoiţă, IV, Liceul de arte
O seară încântătoare
Într-o seară plină de căldură
Când luna strălucea adânc în sufletul meu
Păsărelele jucăuşe cântau ca o vioară
Din adâncul pădurii.
O lebădă trecea
Şi legănându-se uşor,
Inima mi-o alina.
Iar iepuraşii zglobii
Dormeau ca nişte îngeraşi.
Alburici
Într-o zi,
Când mă plimbam pe câmp
Dintr-un tufiş de zmeurică
A ieşit un iepuraş.
Dintr-o dată
A sărit în braţele mele
Şi jucându-mă cu el
Amici buni am devenit.
Când porumbul se copsese
Şi am fost să-l culeg
El a venit la mine,
În maşină s-a suit
Şi cu el acasă am ajuns.
Alexandra Ştefan
Acrostih
Iarna jucăriilor
ACROSTIH-alfabet---jocuri creative
Afară ninge cu fulgi mari şi deşi,
Bucuroşi suntem
Că iarna a venit.
Din zăpadă vom face
Elefanţi şi oameni de zăpadă
Figurine mari şi mici
Gingaşe şi frumoase, în
Hăinuţe le vom îmbrăca
Imediat şi o căciuliţă le punem ca să nu
Îngheţe de frig
Jucându-ne apoi în voie
La poartă sau în curte
Mândri de ce am construit
Neaua pufoasă ne va-nsoţi,
O pârtie vom face din ea
Râzând cu hohote
Sus pe dealul înalt
Şi cu bucurie, cu schiurile ne-om da
Toţi pe rând
Ţipând de fericire
Unul după altul, cine va ajunge primul
Victoria s-o câştige?
Ziua s-a terminat şi spre casele noastre pornim.
Eliza Pascu, cls a VII-a